Deşi nu mă pot mândri cu titlul de internaut, am mai văzut forumuri asociate unor ziare care au şi variantă on-line sau post-urile generate de un film pe Youtube. Unele conțineau polemici mai mult sau mai puțin argumentate, mai mult sau mai puțin caracterizate prin respect față de cei din jur. Uneori am fost tentat să comentez şi eu. Şi totuşi, cu câteva excepţii pe site-uri cu caracter tehnic, nu am făcut-o.
De ce?
Pentru că nu îmi place anonimatul și până acum nu am găsit ocazia în care să merite să-mi expun numele pe net. Pentru că am considerat că o părere, atunci când iese la suprafață într-o polemică, ori este asumată ori mai bine e lăsată baltă. Asta nu înseamnă că o idee enunțată sub protecția anonimatului, așa cum a trebuit să-i dau dreptate unui coleg prietenos, nu poate fi valoroasă. Ba da, dar eu vreau să știu numele celui care a enunțat-o, vreau să am impresia că acel om mi-ar spune același lucru și dacă ar fi în fața mea. Altfel totul rămâne virtual și pute a fals. La fel ca și blogul ăsta.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
Anonimatul poate ascunde o doza de modestie si atunci imi place.
ReplyDeletePe unele forumuri am intalnit anonimatul folosit de persoane influente doar pentru a nu inhiba ceilalti useri. Si asta imi place.
Daca imparti cu lasitate pumni, picioare si invective din spatele mastii atunci este condamnabil. Dar nu este decat putin mai corect atunci o faci asumat. N-ar trebui sa o faci deloc.
Si daca stau mai mult sa ma gandesc, eu chiar prefer sa lipesc un caracter deplorabil pe un chip fara fata. M-ar intrista sa stiu ca e unul din prietenii mei.
Iar blogul asta nu pute a fals ci a plagiat. Mai ales ultima particula. ;)
Anonimatul anima. Multi anonimi au rupt lantul si au devenit eroi. Nu anonimi, ci necunoscuti.
ReplyDeleteEu zic ca parerea unui anonim e ca si omida neslefuita din care iese fluturasu' cu aripile pline de motive pentru a-l privi. E veriga potrivita intre lipsa parerii unui cunoscut si parerea argumentata a aceluiasi.
De ce trebuie mereu sa gandesti inaite de a emite o parere cand e mult mai misto sa cauti argumente sub presiune :).
Nu am nici o parere despre blogul asta. Cand voi avea, o s-o scriu mai intai ca anonim :).
Anonimatul (pe blog) rezultat al modestiei este într-adevăr lăudabil dar îl asociez mai degrabă unor subiecte chiar dacă foarte inteligente totuși călduțe, cuminți. Polemică cu manșete apretate.
ReplyDeleteLupte de cocoși care se bat la sânge pentru o idee și care chiar dacă își scot ochii și se taie, o fac ca niște domni și mai ales, o fac fără să-și ascundă chipul, trebuie să recunosc că mă inspiră mai mult.
Lui Cătălin nu-i dau dreptate, chiar dacă îmi place postul lui (apucă-te domnule de scris că ai talent chiar dacă nu te înţeleg în totalitate :) ). Anonimatul pe un blog este precum un joc pe calculator: pot face orice pentru că oricum în realitate nu păţesc nimic. Anonimatul în viaţa reală poate fi divin de-a dreptul dacă "ascunde o doză de modestie" sau infam dacă loveşte pe nedrept.
Real time argumentation rocks! Am mai avut ocazia să ascult polimicile unor oameni inteligenţi şi mi-a plăcut la nebunie.